Ca urmare, homeopatia este o medicinã "blândã", adicã lipsitã de reactii adverse, actiunea medicamentelor fiind de stimulare a fortelor naturale care actioneazã în organism. Homeopatia, cu alte cuvinte, vindecã organismul prin el însusi. Medicina clasicã neglijeazã ceea ce homeopatia face sã fie însãsi modul ei de operare - cã organismul viu are propriile forte vindecãtoare, a cãror stare normalã de functionare este uneori perturbatã si de aceea necesitã >factori de stimulare, acestia fiind remediile homeopate, care actioneazã de aceea mult mai eficient si în profunzime decât substantele chimice care, introduse în organism, actioneazã cel mai frecvent nu prin stimularea modalitãtilor naturale ale functionãrii organismului ci prin alterarea sau modificarea lor într-un sens sau altul.
Ca urmare a modului particular prin care actioneazã, homeopatia este nu numai o medicinã individualizatã, dar si integralã. tinta administrãrii unui remediu homeopat este de a face sã functioneze armonic fortele vii care actioneazã la nivelul întregulu organism. Ca atare, odata cu - sa zicem - ulcerul gastric în cauzã, homeopatul va tinti si migrenele de care suferã acelasi pacient, si astmul, si varicele … toate facând parte din "tabloul" general al unui remediu (potrivit pentru cele descrise, de exemplu, Lycopodium). Administrarea unui remediiu homeopat, dacã este bine ales si dacã ea se face "dupã regulile artei", duce la disparitia întregului sir de semne si simptome care reprezentau alterarea sãnãtãtii pentru omul în cauzã.
De aceea homeopatia corect utilizatã este lipsitã de reactii adverse de tipul celor din medicina materialistã clasicã. Existã cel mult ceea ce se numeste "agravarea terapeuticã", aceasta survenind ca urmare a deblocãrii eliminãrii de toxine în afectiuni vechi, si care reprezintã o accentuare usoarã si tranzitorie a unor simptome, urmatã de obicei de atenuarea si disparitia lor. CE TREBUIE SÃ ªTIE PACIENtII LEGAT DE CONSULTAtIA HOMEOPATÃ Consultatia tinteste individualizarea strictã a semnelor si simptomelor Ca urmare, este bine ca rãspunsul la întrebãrile terapeutului sã fie cât mai descriptive si sã nu utilizeze termeni care pot induce imagini false. Vom detalia cu modul de a descrie o durere sau un vertij (ametealã).
De aceea este importantã explorarea pe cât posibil amãnuntitã a trecutului - atât în privinta bolilor avute cât si a datelor evolutiei normale. Uneori pentru homeopat conteazã ca evenimente cauzale sau utile în întelegerea unei afectiuni date mai putin obisnuite - de exemplu aparitia unei depresii dupã un vaccin. În general, în multe afectiuni, homeopatul va fi interesat sã descopere evenimentul descris de autorii anglosaxoni ca "never been well since" - adica momentul de la care pacientul resimte cã nu a mai fost acelasi om, cã de atunci ceva a început sã meargã rãu. Dar uneori perceptia pacientului poate fi subiectivã, de exemplu poate considera cã o durere a apãrut ca urmare a unui traumatism fãrã sã sesizeze cã de fapt ea a urmat schimbãrii unor obiceiuri alimentare sau a temperaturii în mediu. De aceea este utilã descrierea împrejurãrilor de viatã în care a apãrut o afectiune într-un mod cât mai cuprinzãtor, precum si a modului de viatã, istoricului general, permitând homeopatului sã înteleagã care este starea normalã pe care a survenit boala. Conteazã prin aceeasi perspectivã ce obiceiuri alimentare are subiectul, ce sensibilitãti climatice, ce preferinte si aversiuni în privinta mediului, mergând pânã la modul de a fi ca profil psihic (comunicativ sau nu, mai degrabã optimist si expansiv sau închis si deprimat etc.) si mai ales dacã boala a adus cu ea schimbãri în acest mod de a fi pe care pacientul le resimte ca atare. Uneori, afectiuni concomitente sau ulterioare explicã evolutia agravatã sau lipsa de rãspuns terapeutic la o altã afectiune. Antecedentele patologice vor fi de aceea un punct sensibil în consultatie, ca si prezenta unor afectiuni la pãrinti sau rude apropiate. CE PRECAUtII NECESITÃ ADMINISTRAREA TRATAMENTULUI HOMEOPAT Medicamentele homeopate sunt usor inactivate de atingerea granulelor homeopate cu mâna sau de administrarea lor concomitent cu uleiuri aromate, esente vegetale, cafea, alcool sau alimente condimentate. Este bine sã se evite consumul de indiferent ce alimente cu cel putin jumãtate de orã înainte si dupã administrarea remediului homeopat. Spãlarea dintilor este preferabil sã se facã cu praf de spãlat homeopat (se pune în vânzare în numeroase farmacii homeopate) sau cu sare de bucãtãrie. Indicatiile de administrare si regimul de viatã concomitent pe care medicul le apreciazã necesare este bine sã fie îndeaproape urmate. Ulterior prizei de remediu este bine sã se noteze ce modificãri apar chiar daca ele nu afecteazã mai întâi afectiunea vizatã. Conteazã de exemplu dacã se schimbã preferinta pentru un aliment, aversiunea pentru altul, dacã apar modificãri de transpiratie, scaun sau orice alte eliminãri. Unele medicamente homeopate actioneazã lent - remedii de tipul Luesinum de exemplu au nevoie uneori de un an pânã la instalarea efectului dorit, de aceea este nevoie de rãbdarea pacientului si de întelegerea de a nu apela la alte terapii în mod intempestiv, care ar putea compromite succesul curei. Existã opinii controversate privind administrarea simultanã a homeopatiei cu terapie medicalã clasicã. Desi existã voci foarte categorice între homeopati care proscriu administrarea simultanã a homeopatiei cu medicamente alopate, opinia care ni se pare cel mai rezonabilã este cã decizia depinde de competenta medicului curant si de cunoasterea de cãtre acesta a întregului complex de date al pacientului. Sunt relativ rare, din experienta noastrã, medicamentele alopate care antagonizeazã complet administrarea de remedii homeopate - dintre acestea, cortizonicele si în general terapiile hormonale cu exceptia celor de substitutie din insuficientele glandulare. De asemenea, curele vaccinale compromit rãspunsul la homeopatie si necesitã terapii intermediare de deblocare a reactivitãtii. Antibioticele sunt medicamente pe care homeopatii evitã sã le foloseascã, mergând pe ideea cã suprimarea germenului nu este de preferat atunci când se poate modula reactivitatea organismului de asa manierã ca sã devinã imun la prezenta acestuia. Antiinflamatoarele nesteroidiene din familia aspirinei sunt privite cu neîncredere de homeopati în favoare remediilor homeopate, întrucât ele reprezintã medicamente care au efect numai cât timp sunt administrate si nu înlãturã cauza bolii, în timp ce remediile homeopate, bine alese, pot îndepãrta cauza si nu sunt grevate de reactiile adverse severe ale antiinflamatoarelor. Însã într-o serie de boli cronice unde reactivitatea organismului este compromisã pe termen mai lung, coexistenta între homeopatie si alopatie este necesarã, homeopatia tinzînd la restaurarea stãrii de sãnãtate iar alopatia prevenind agravarea dincolo de posibilitate de recuperare a bolii. De exemplu - majoritarea hipotensoarelor folosite in hipertensiuni severe, medicamentele folosite în angor (ischemia miocardicã), anticoagulantele folosite în tromboze sunt medicamente a cãror administrare nu trebuie întreruptã brusc pentru a începe un tratament homeopat, în orice caz nu fãrã avizul informat al medicului. Ca regulã generalã, terapia alopatã nu trebuie abandonatã fãrã aviz medical atunci când maladia cãreia i se adreseazã este susceptibilã de a se agrava serios si cu consecinte grave pe termen scurt. De cele mai multe ori în asemenea cazuri, medicul homeopat va administra tratament clasic pânã când starea mai stabilã a organismului va permite administrarea tratamentului homeopat. Existã desigur si exceptii - de exemplu, o pneumonie este o afectiune acutã cu potential de agravare în absenta tratamentului, dar homeopatia dispune de un arsenal bogat de remedii cu actiune în acut care pot vindeca prompt o asemenea boalã, fãcând inutil recursul la antibiotice. Datã fiind complexitatea situatiilor fiecãrui pacient în parte, decizia trebuie sã apartinã terapeutului, pacientul trebuind sã informeze asupra oricãrui tratament urmat si sã nu apeleze intempestiv la medicamente altele decât cele prescrise fãrã avizul acestuia. ESTE HOMEOPATIA SIMPLÃ METODÃ DE SUGESTIE ? Frecvent, se aduce homeopatiei acuza cã este o simplã administrare de placebo, adicã o terapie care apeleazã numai la resursele psihice ale pacientului fãrã a opera în vreun fel semnificativ asupra bolii altfel decât prin sugestie. Acest lucru este contrazis de modul în care se produc adevãratele vindecãri homeopate, si anume atâta vreme cât nu este identificat si administrar corect remediul necesar, rãspunsul terapeutic nu apare. Dacã homeopatia ar fi simplu placebo, adicã sugestie, nu ar conta câtusi de putin dacã remediul care vindecã - sã zicem - un astm bronsic este - de exemplu - Arsenicum sau Phosphorus. UNELE REMEDII HOMEOPATE PROVIN DIN OTRAVURI PUTERNICE. PREZINTÃ ACEASTA UN PERICOL ? In nici un caz. Remediile homeopate sunt dilutii în grad foarte înalt ale acestor substante, care nu pot avea nici un efect toxic asupra organismului. DE CE ADMINISTRAREA REMEDIILOR SE FACE FOARTE RAR COMPARAT CU A MEDICAMENTELOR ALOPATE ? Remediile homeopate se administreazã uneori chiar la o luna interval sau si mai rar. Aceasta se întâmplã pentru cã remediile se adreseazã modificãrii la nivel profund si uneori extrem de subtil a reactivitãtii pacientului. Este cunoscut din medicina clasicã faptul cã unele celule responsabile de memoria imunitarã - adicã cele care "înregistreazã" agresiunea unor agenti microbieni si declanseazã rãspunsul la prezenta lor au durata de viatã, odatã activate, de ordinul anilor. Se întâmplã la fel cu numeroase mecanisme de reglare ale organismului. Ca atare, este suficient un singur stimul adecvat, sau stimularea la intervale rare a unor asemenea mecanisme pentru ca rãspunsul sã fie cel asteptat; dimpotrivã, administrarea intempestivã de numeroase remedii sau de doze frecvente din acelasi remediu expune la blocarea prin suprastimulare a rãspunsului. CE ALTE TERAPII NATURALE SUNT COMPATIBILE CU HOMEOPATIA ? Acupunctura, care reprezintã vorbind usor metaforic, o "homeopatie practicatã cu ace în loc de remedii" este prin excelentã utilã ca terapie complementarã si sinergicã homeopatiei. Numerosi terapeuti din ambele "tabere" au descris deblocarea rãspunsului la una din terapii dupã administrarea celeilalte, completarea actiunii uneia de cealaltã (simptome care nu dispãreau la tratament prin acupuncturã ameliorate la administrarea concomitentã de remedii homeopate si invers), stabilizarea efectului sau însãnãtosirea mai rapidã. Aceleasi considerente sunt valabile pentru reflexoterapie, masaj, kinetoterapie si terapii posturale si alte metode înrudite. Farmacoterapia chinezã în schimb, prin utilizarea de substante vegetale ca material brut, tincturi sau esente, poate interfera cu homeopatia si ca atare trebuie folositã concomitent numai cu avizul medicului. Fitoterapia si aromaterapia prezintã contraindicatii relative, mai ales cã numeroase remedii homeopate provin ele însele din plante si actiunea lor este perturbatã sau chiar antagonizatã de administrarea de plante sau extracte din plante în dozã ponderalã, iar uleiurile eterice utilizate în aromaterapie antagonizeazã prompt majoritatea remediilor homeopate. Totusi ele pot fi administrate alternativ cu remediile în cazuri supuse analizei si deciziei individualizate a medicului. Este de aceea important sã fie informat medicul homeopat asupra oricãrui tratament de acest fel urmat de pacient. Cromoterapia, meloterapia si terapiile de mediu si ambient înrudite nu prezintã nici un fel de contraindicatii la asocierea cu homeopatia, ele actionând prin modalitãti de abordare diferite de cele ale homeopatiei. Dietoterapia trebuie adaptatã la situatie când se intentioneazã asocierea la tratament homeopat, unele cure de alimente naturale putând interfera cu actiunea remediilor homeopate. Este necesar avizul informat al medicului. CE ROL PREVENTIV ARE HOMEOPATIA ? Prin faptul cã se adreseazã organismului ca întreg si actioneazã functie de modul de a fi normal al acestuia, homeopatia este o excelentã medicinã preventivã. Orice homeopat care consultã un pacient aflat în stare de sãnãtate are scopul de a identifica ceea ce se numeste remediul de fond al acestuia, adicã remediul care reflectã modul de a fi al organismului respectiv si care, administrat, previne cu maximã eficientã tendintele de a reactiona negativ la factorii patogeni din mediu. De asemenea, homeopatia are un excelent efect de prevenire a afectiunilor cauzate de stress, expunere excesivã la efort fizic sau intelectual, ritm dereglat de alimentatie sau odihnã, fiind extrem de utilã în conditiile presiunii crescute pe care majoritatea oamenilor o resimt pe plan profesional si social în zilele de azi. CARE ESTE GAMA DE AFECtIUNI TRATABILE HOMEOPAT ? Asa cum am mai mentionat, orice boalã care nu a dus la distrugerea ireversibilã a unui tesut nobil beneficiazã de tratament homeopat. Chiar si în ultimul caz, asemenea afectiuni beneficiazã de homepatie ca tratament paliativ, ea putând duce la ameliorarea stãrii generale, sau la reducerea dozelor de medicamente alopate necesare si implicit la diminuarea reactiilor adverse. Cel mai usor accesibile homeopatiei sunt bolile aflate în faza functionalã, adicã în stadiul în care nu s-au instalat leziuni anatomice ale organelor sau tesuturilor afectate. ªi în acestea din urmã însã, homeopatia poate limita considerabil efectele distructive ale factorilor patogeni si contribuie la regenerarea organismului. MODALITATEA DE DIAGNOSTIC IN HOMEOPATIE Dat fiind cã medicul homeopat cautã un remediu care este caracterizat de un set de modalitãti si simptome care sa corespunda cât mai exact cu totalitatea simptomelor pacientului, precum si cu modul general de a fi - constitutia - principala sarcinã este o cunoastere amãnuntitã a tuturor datelor de viatã si a istoricului si manifestãrii bolii. Din acest punct de vedere, încapând cu profilul psihic si terminând cu obiceiuri alimentare si particularitãti de dinamicã sexualã, datele pacientului sunt prin interpretarea care li se dã ca apartinând profilului unui remediu sau altuia cel mai important lucru pentru medic. Diagnosticul homeopat implicã de aceea un chestionar amãnuntit - vezi, cu titlu informativ, "Interogatoriul Dr. James Tyler Kent" - în urma cãruia alege un set de semne si simptome pe care le considerã cele mai relevante si le comparã cu caracteristicile remediilor asa cum sunt descrise în repertorii si materii medicale. Remediul cel mai asemãnãtor cu ansamblul datelor culese si interpretate va fi ales pentru terapie. Inapoi la homeopatie |