Acupunctura este o ramură a medicinei tradiționale chineze (MTC) care se ocupă de sănătatea fizică, mentală și spirituală a pacientului. Este o știință ale cărei origini sunt vechi de peste 4000 de ani și care urmărește să trateze omul în integralitatea sa. Tratamentul prin acupunctură este un ajutor de preț în ameliorarea condiției pacientului cu rezultate remarcabile atât în afecțiuni cronice și unele afecțiuni acute, cât și în “stări de disconfort” la care investigațiile medicinei alopate nu indică nici o anomalie.

Ca să vorbim despre acupunctură trebuie sa vorbim mai întâi despre cum este văzut organismul uman în medicina tradițională chineză (MTC) . Aceasta vorbește , în descrierea organismelor vii, pe lângă structurile anatomice cunoscute, despre Qi șifluide organice mai dense sau mai rafinate, precum și despre un sistem de canale prin care acestea circula și organe care le transformă, acumulează și dirijează, îndeplinind astfel funcții specifice .

Canalele acestea au fost traduse în limbile occidentale cu înțelesul de meridian, o linie nevazută ce prezintă o anumită semnificație. Meridianele de acupunctură însa nu sunt numai niște linii imaginare, ele fiind obiectivate în zilele noastre ca trasee preferențiale pentru vehicularea atât a particulelor încărcate electric (zone de minimă rezistență) cât și a unor molecule sau hormoni. Există experimente ce au pus in evidență meridianele atât prin urmărirea izotopilor de tehnețiu99 cât și a migrării unor substanțe colorate injectate în puncte de acupunctură de pe cadavre. Nu există suprapunere perfectă a meridianelor cu artere, vene sau nervi ci mai degrabă o vecinatate cu unele dintre ele așa cum sunt și pachetele vasculo-nervoase.

Organele din medicina tradițională chineză sunt văzute mai degrabă ca entități ce prezintă un cumul de funcții în administrarea și funcționarea organismului, cu o suprapunere aproximativă a localizării cu organele anatomice corespondente, însă cu o prezență atât funcțională cât și anatomică în tot organismul inclusiv la nivel celular. Astfel mitocondria de exemplu este considerată ficatul celulei, iar o anomalie mitocondrială la o persoană se va prezenta ca o disfuncție a organului energetic Ficat, beneficiind de ameliorare simptomatică prin echilibrarea organului energetic Ficat prin tratamentul cu acupunctură.

În corpul uman qi-ul circulă cu preponderență de-a lungul meridianelor principale de acupunctură așa cum sângele circulă pe calea vaselor de sânge. Pentru ca o anumită parte a corpului să fie sănătoasă trebuie ca ea să fie alimentată corespunzator atât cu sânge cât și cu energie (qi). Dacă una dintre aceste componente este perturbată la nivelul unei parți a corpului, atunci este antrenată o afecțiune a zonei respective. Dacă perturbarea este eliminată din timp, atunci afecțiunea poate fi eliminată chiar și înainte să aflăm de ea.

Punctele de acupunctură ce devin active în unele afecțiuni sunt puncte de minimă rezistență a pielii față de zonele din jur. Aceasta ne arată ca organismul incearcă să se echilibreze printr-un schimb mai mult sau mai puțin electric prin zonele respective. Introducerea pasivă a acelor (conductoare electricitate) în zona respectivă va reduce din “stress-ul electric” al acesteia. Introducerea activă a acelor presupune o interacțiune activă a terapeutului cu pacientul, atât mecanică (prin manevrarea acului) cât și energetică, proporțional cu pregătirea, implicarea și echilibrul energetic al terapeutului.