Acupunctura este o ramura a medicinei traditionale chineze (MTC) care se ocupa de sanatatea fizica, mentala si spirituala a pacientului. Este o stiinta ale carei origini sunt vechi de peste 4000 de ani si care urmareste sa trateze omul in integralitatea sa. Tratamentul prin acupunctura este un ajutor de pret in ameliorarea conditiei pacientului cu rezultate remarcabile atat in afectiuni cronice si unele afectiuni acute, cat si in ” stari de disconfort” la care investigatiile medicinei alopate nu indica nici o anomalie.

Ca sa vorbim despre acupunctura trebuie sa vorbim mai intai despre cum este vazut organismul uman in medicina traditionala chineza (MTC). Aceasta vorbeste , in descrierea organismelor vii, pe langa structurile anatomice cunoscute, despre Qi si fluide organice mai dense sau mai rafinate, precum zi despre un sistem de canale prin care acestea circula ii organe care le transforma, acumuleaza si dirijeaza, indeplinind astfel functii specifice .

Canalele acestea au fost traduse in limbile occidentale cu intelesul de meridian, o linie nevazuta ce prezinta o anumita semnificatie. Meridianele de acupunctura insa nu sunt numai niste linii imaginare, ele fiind obiectivate in zilele noastre ca trasee preferentiale pentru vehicularea atat a particulelor incarcate electric (zone de minima rezistenta) cat si a unor molecule sau hormoni. Exista experimente ce au pus in evidenta meridianele atat prin urmarirea izotopilor de tehnetiu99 cat si a migrarii unor substante colorate injectate in puncte de acupunctura de pe cadavre. Nu exista suprapunere perfecta a meridianelor cu artere, vene sau nervi ci mai degraba o vecinatate cu unele dintre ele asa cum sunt ii pachetele vasculo-nervoase.

Organele din medicina traditionala chineza sunt vazute mai degraba ca entitati ce prezinta un cumul de functii in administrarea si functionarea organismului, cu o suprapunere aproximativa a localizarii cu organele anatomice corespondente, insa cu o prezenta atat functionala cat si anatomica in tot organismul inclusiv la nivel celular. Astfel mitocondria de exemplu este considerata ficatul celulei, iar o anomalie mitocondriala la o persoana se va prezenta ca o disfunctie a organului energetic Ficat, beneficiind de ameliorare simptomatica prin echilibrarea organului energetic Ficat prin tratamentul cu acupunctura.

In corpul uman qi-ul circula cu preponderenta de-a lungul meridianelor principale de acupunctura asa cum sangele circula pe calea vaselor de sange. Pentru ca o anumita parte a corpului sa fie sanatoasa trebuie ca ea sa fie alimentata corespunzator atat cu sange cat si cu energie (qi). Daca una dintre aceste componente este perturbata la nivelul unei parti a corpului, atunci este antrenata o afectiune a zonei respective. Daca perturbarea este eliminata din timp, atunci afectiunea poate fi eliminata chiar si inainte sa aflam de ea.

Punctele de acupunctura ce devin active in unele afectiuni sunt puncte de minima rezistenta a pielii fata de zonele din jur. Aceasta ne arata ca organismul incearca sa se echilibreze printr-un schimb mai mult sau mai putin electric prin zonele respective. Introducerea pasiva a acelor (conductoare electricitate) in zona respectiva va reduce din stress-ul determinat de incarcatura electrica al acesteia. Introducerea activa a acelor presupune o interactiune activa a terapeutului cu pacientul, atat mecanica (prin manevrarea acului) cat si energetica, proportional cu pregatirea, implicarea si echilibrul energetic al terapeutului.